În septembrie 2021, am creat un grup de lucru format din parlamentari, consilieri și experți, alături de care am muncit pentru a da USR și României primul proiect de Reformă Administrativ-Teritorială, din anii ’90 până în prezent. Îi menționez pe Victor Giosan, care a lucrat și la reforma administrativ-teritorială din Moldova și echipa deputatului Radu Molnar. Am trimis mii de cereri pe Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public către toate primăriile din România (3187 localități + 41 județe + 6 sectoare + București, în repetate rânduri) prin care am cerut informații privind partea de funcționare din primării: câți angajați, tipuri de angajați, ce salarii au, bonusuri, indemnizații etc.
Aceast grup de lucru a scris două documente de poziționare politică ce au fost prezentate în Biroul Național, în martie 2022: Reforma Administrativ-Teritorială și Reforma Bucureștiului.
Am studiat subiectul și la nivel academic, în cadrul cursurilor de master pe care le-am urmat la Universitatea București, între 2021-2023, finalizate cu lucrarea de disertație: “Reforma despre care toată lumea vorbește și crede că este necesară, dar care nu se întâmplă“
În paralel, alături de colegul meu, Ștefan Cioc, membru USR încă din 2016, am extras toate datele financiare privind execuțiile bugetare din ultimul an ale tuturor Unităților Administrativ Teritoriale (UAT) din România.
Am organizat toate aceste date la nivel județean (consilii județene) și la nivel local (pe UAT) pe hărți, integrate în site-ul: https://reforma-administrativa.ro/.
Având toate aceste date am generat un “indice de autonomie locală” care arată gradul de independență al unei primării față de factorul politic de la nivelul județean sau central. Mai concret, cât la sută din veniturile proprii realizate de primărie acoperă cheltuielile de funcționare. Și a rezultat că doar 8% din localitățile din România se susțin singure, pe propriile picioare, restul sunt salvate de la faliment, an de an de către politicienii de la județ sau centru, prin alocări regulate de fonduri pentru a plăti salariile și facturile din primării. An de an, de la fondul de rezervă al guvernului pleacă multe miliarde de lei pentru a acoperi falimentul local. Degrade-ul prezent pe hărți, reprezintă practic acest indice. Cu cât este mai alb, cu atât primăria este mai falimentară.
Între 2023-2024, împreună cu echipa mea de consilieri (Ioana Abăseacă și Alexandra Chiru) am scris un pachet legislativ consistent pe reforma statului, ce atinge toate problemele nevralgice, prezentate pe site-ul reforma-administrativa.ro. Unele propuneri au fost preluate de Marcel Ciolacu și murdărite. Un exemplu este reducerea birourilor administrative din cadrul instituțiilor publice.
Chiar în aceste zile (august 2024), împreună cu Departamentul de Politici Publice, coordonat de Cristian Ghinea, finalizăm programul electoral USR pe acest domeniu. Cred cu tărie că USR este singurul partid care dorește și va implementa politici publice pentru reforma statului.
Este un adevăr: România e pierdută în hăul risipei, rămâne săracă. Miliarde de lei lunar se pierd inutil. Pe achiziții exagerate. Pe angajați „de la partid”, nepotriviți pentru job-ul lor și complet neprofesioniști. Se inventează tot soiul de instituții pentru sinecuriști, ce toacă foarte mulți bani fără să întoarcă societății nimic folositor. Toate acestea, în timp ce românii își pierd timpul, viața și banii pendulând între mii de birouri, ghișee și cozi pentru a-și rezolva o problemă.
România, parazitată de mecanismele risipei, e precum o barcă ciuruită, ce tot vâslește în gol, disperată să ajungă la mal. E aproape imposibil. Iată o radiografie a realității.Cum risipim inutil banii?
Interesul personal pălește în fața interesului comun al oamenilor. Prea mulți angajați la stat față de nevoia reală.
- Statul e cel mai mare angajator, cu autorități publice împănate cu „pile de la partid”. Dacă avem deficit de cadre didactice, cadre medicale sau chiar polițiști, avem un foarte mare surplus în administrația publică (centrală, județeană și locală). Aproximativ 470.000 de angajați, mult peste media europeană.
- Autoritățile publice și-au mărit numărul de angajați după interesul propriu, nu după cel public. Mai grav, într-un mod care nu poate fi susținut în viitor: Doar 1 din 5 localități au cheltuieli de personal sub 20%. Majoritatea localităților cheltuie jumătate din bugetul disponibil doar pe salarii.
Instituții create pentru oamenii de partid. Atingem absurdul de „1 șef la un angajat”.
- Avem peste 14.000 de instituții publice. Dintre acestea, prea multe sunt special create pentru sinecuri de partid.
- Chiar și entitățile publice cu doar 10-20 de salariați au un aparat administrativ stufos: director, director adjunct, personal de achiziții publice, contabilitate, resurse umane etc.
Orașele mici și comunele nu răzbesc singure. Din acest motiv rămân captive sărăciei.
Localitățile sunt prea fărâmițate. În plus, au o populație redusă numeric. De exemplu, cea mai mică comună din România are 77 de locuitori, în timp ce prea multe comune au mai puțin de 2.000 de locuitori. Ai noștri au plecat în străinătate pentru o viață mai bună. Emigrația a dus nu numai la reducerea populatiei localitatilor, ci și la sărăcirea lor, prin faptul ca impozitul pe salariul celor plecați nu se mai întoarce în bugetul local.
Doar 8% din autoritățile locale sunt autonome. Celelalte sunt prea slabe din punct de vedere financiar și rămân dependente de banii de la bugetul de stat. Nici măcar una din 10 localități din România nu se poate susține din veniturile proprii. Peste 92% dintre localități au nevoie de venituri suplimentare.
Mai multe informații găsiți pe site-ul reforma-administrativa.ro