M-am născut în Pitești, în anul 1977. Mama, de profesie asistent medical în cadrul Spitalului de Pediatrie, iar tata, subinginer la Dacia. Am trăit epoca în care, preșcolar fiind, stăteam la cozi câte 2-3 ore în fața unui aprozar pentru câteva tacâmuri de pui, portocale sau borcane cu iaurt. Era „standardul de viață” al acelor vremuri. Cum tot „standard” era apartamentul friguros, dintr-un cartier mărginaș al Piteștiului în care locuiam. „Standard” era și camera de pe colț, într-atât de friguroasă încât părinții au transformat-o în depozit. În ciuda vremurilor gri, eu am avut o copilărie frumoasă, în care zilele de vară începeau și se încheiau în fața blocului și prin cartier, alături de fratele meu mai mare și ceilalți copii. A fost frumoasă și datorită eforturilor părinților mei, nevoiți să-și completeze studiile postliceale în timp ce și munceau, inclusiv în ture de noapte, pentru a ne oferi nouă un „altfel” de viitor. Și așa a fost. Fratele meu a urmat cursurile Facultății de Tehnologie a Construcțiilor de Mașini, este antreprenor și deține o firmă de transporturi, iar eu, Facultatea de Matematică – Informatică. La finalul gimnaziului, familia noastră s-a mărit cu un membru. A venit pe lume sora mea, care a urmat cursurile Facultății de Matematică din cadrul Universității UCL (University College London) și din păcate, pentru țara noastră, a decis să rămână acolo, iar în prezent activează într-o multinațională în domeniul taxelor.

După bacalaureatul din cadrul Liceului Nicolae Bălcescu și admiterea la Universitatea București, Facultatea de Matematică – Informatică, m-am stabilit în București. Am avut bursă de merit în primul an de studii, lucru care m-a încurajat să mă înscriu și la Facultatea de Automatică. Am fost admis și timp de un an, am participat la toate cursurile practice. Zilele erau pline. Multe laboratoare, contra cronometru de la o facultate la alta. Reușisem să iau creditele necesare pentru trecerea în anul al doilea la Automatică, însă trebuia să fac o alegere. Am abandonat Automatica. Mi-am luat licența în matematică-informatică, am activat în câteva companii din industria IT și am urmat cursurile masterului de Informatică Aplicată la Universitatea București.

La 26 de ani am devenit antreprenor, am înființat o firmă în cadrul căreia am furnizat servicii de IT pentru clienți din Franța.

La 31 de ani, m-am căsătorit și 2 ani mai târziu am devenit tată. În același an, împreună cu soția mea, am decis să trăim în Franța. Am trăit viața de diasporeni timp de 3 ani, iar acolo am devenit tată pentru a două oară. Am decis să ne întoarcem acasă, în România și ne-am instalat într-o casă proaspăt construită în sectorul 2. În toamna aceluiași an, a venit pe lume al treilea copil.

Doi ani mai târziu, în 2015, soția mea își relua activitatea în corporație, în departamentul de personal, copiii erau deja înscriși la grădiniță și creșă iar eu încercam să mobilizez câțiva colegi pentru un proiect de voluntariat care viza predarea noțiunilor de informatică de baza în școli din medii rurale defavorizate, în apropierea capitalei. Nu am reușit, așa că am pornit la drum singur. Am cumpărat câteva echipamente tehnice și câteva obiecte de mobilier și am dotat un vechi laborator de informatică dintr-o școală din Giurgiu. M-am bucurat de faptul că am avut deschidere din partea directoarei, iar elevii au dovedit interes și  mult entuziasm să învețe să folosească un computer. Am fost întâmpinat de 17  elevi cu vârste între 8 și 14 ani, într-o dimineață de sâmbătă, adunați din mai multe sate învecinate. Am fost surprins să văd că mulți știau să folosească telefoane mobile, dar nu și mouse-ul. Am realizat că lucrurile stau mai rău decât credeam. Am înțeles că Alfabetizarea Digitală demarată din ciclu primar este o necesitate și nicidecum un moft. Implicarea ca voluntar în activitatea USR sector 2 și responsabilitățile de tată a trei copii mici nu mi-au permis să continui proiectul început în Giurgiu, însă experiența cu realitatea copiilor din mediul rural m-a convins că este un proiect absolut necesar pentru România și care trebuie coordonat cel puțin la nivel național.

Tot în 2015, am urmat cursurile ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România) și am obținut certificarea de evaluator autorizat – bunuri imobile.

Am intrat în USR în august 2016 și am contribuit la campania în stradă pentru alegerile  parlamentare. În filiala USR sector 2 eram doar 15 membri. Aveam 3 corturi pentru strângerea de semnături, iar eu  eram responsabil pentru cortul din zona Tei, una dintre cele mai dificile zone în care puteai face o campanie de succes la firul ierbii. De 2-3 ori pe zi, mă deplasăm în Tei pentru strângerea de semnături sau colectarea foilor cu semnături de la alți cetățeni voluntari. Pentru semnăturile a 5-6 cetățeni, stăteam în stradă și o oră. Deși mă bucurăm de un program flexibil, proiectele trebuiau livrate, așa că, eram nevoit să lucrez până-n noapte târziu. Ziua USR, noaptea muncă, timp de 3 luni. Atunci, colegii de partid m-au încurajat să candidez. Am refuzat, considerând că nu e etic după doar patru luni de activitate. Mi-am ales ca misiune să mă concentrez pe  coordonarea de campanii la nivel local și central (și nu au fost puține) pentru ca USR să devină cunosc de oameni și să crească în preferințele electoratului.

Mi-am dat seama că e nevoie de și mai multă implicare, așa că am turat motoarele. Am fost responsabilul sectorului 2 pentru campania “USR e Vocea Ta” (2017). Apoi, în echipa de coordonare a sectorului 2 pentru campania “Fără Penali în Funcții Publice” (2018). Am strâns peste 5000 de semnături și timp de un an, am activat ca membru în Biroul Local.

În 2019 am fost coordonatorul sectorului 2 al campaniei pentru alegerile Europarlamentare, campanie în urma căreia am obținut aproape 40% la S2 și 22,4% la nivel național. Nu pot să nu admit că încercările agonizante ale lui Dragnea de a modela legile justiției în favoarea sa și a acoliților săi nu ne-au fost de ajutor. Tot în 2019 am făcut parte din echipa de campanie a sectorului 2 pentru alegerile Prezidențiale.

În martie 2020, am fost numit coordonator general pe București al campaniei pentru alegerile locale. Din pricina pandemiei, alegerile s-au amânat până în septembrie. Am început campania pentru alegerile locale abia în iunie. Eram deja în contratimp. Familia îmi simțea lipsa din ce în ce mai mult. A fost cea mai dificilă campanie. Am asigurat logistica, am coordonat echipe din teren, am participat la discuțiile și negocierile cu candidații și am gestionat relația cu furnizorii și actele necesare pentru Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), am gestionat dosarele de candidatură și toate detaliile organizatorice specifice unei campanii locale. Lucram 12 ore pe zi pentru campanie. Finalul campaniei, ne-a adus un rezultat foarte bun la București – 27% la CGMB (Consiliul General al Municipiului București), primarul general (cu susținerea PNL) și 2 primari de sector. Timp de două săptămâni după terminarea campaniei, am continuat să depunem acte și a meritat. Am avut o rată de rambursare de 99,5% a cheltuielilor de campanie. După alegeri, timp de 2 săptămâni am continuat să vorbesc cu mandatara și cu furnizorii de materiale publicitare pentru a pune toate actele în ordine pentru AEP.

Am candidat și am intrat în Parlament în contextul redistribuirii mandatelor și mi-am ales ca misiune în acest mandat să fiu un parlamentar aplicat. Aplicat pe proiecte necesare și utile comunității. Aplicat pe corectat, modificat sau completat legi incomplete sau anacronice.  Fie că țin de administrație, fie de educație, fie de digitalizare. Este suficient să privești lucid și practic realitatea românească ca să repari, modernizezi și reformezi proiecte de lege.